PRIMĂVARA SATULUI

23 Aprilie 2010 Săhăteni
zi de mare sărbătoare a creştinătăţii

– SFÂNTUL GHEORGHE –
FĂCĂTORUL DE MINUNI ŞI PURTĂTORUL DE BIRUINŢĂ

Sub soarele blând al primăverii toată natura s-a deşteptat la viaţă, se bucură întreaga făptură.
Sătenii, îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, se întorc de la biserică şi se îndreaptă cu paşi grăbiţi spre şcoala satului – şcoală care poartă numele MARELUI MUCENIC - “GHEORGHE HARITON”, numele unui fiu al satului “unul din boierii de viţă”, om cu dare de mână şi milostiv care a pus bazele emancipării satului românesc pe aceste meleaguri, în secolul trecut.
La chemarea clopoţelului aniversar au răspuns reprezentanţii Primăriei, prin domnul primar Vişoiu Valeriu, ai Fundaţiei Dacia Revival Buzău, prin domnul Didi Olteanu şi doamna Georgeta Pâslaru, precum şi descendenţi ai familiei Hariton, toată suflarea satului fiind întâmpinaţi cu respect şi căldură de gazde deosebit de primitoare cadrele didactice ale comunei.
S-au purtat discuţii cu fiii satului, s-au schimbat impresii, s-au creat legături.
S-au vizitat mai întâi şcoala şi grădiniţa, cu toate obiectivele puse în slujba procesului didactic.
Totul este impecabil, totul sclipeşte de curăţenie, sălile de clasă foarte bine întreţinute, holurile, curtea, spaţiile de joacă pentru copii, terenul de sport.
Materialele didactice şi panourile diverse, precum şi mijloacele moderne de tehnologie didactică, adresate copiilor, trădează o muncă de substanţă, disciplină exemplară şi performanţă şcolară.
Impresionantă este şi ţinuta şi comportarea elevilor care au făcut dovada că acesta este stilul lor de comportare.
Apoi a început activitatea festivă cu un TEDEUM susţinut de preotul satului, om tânăr care trăieşte în mijlocul satului, ajutat de elevii săi, care au făcut dovada că sunt buni creştini şi cunosc rânduielile sărbătorii.
A urmat cuvântul doamnei directoare Valentina Benga, scurt, concis şi cuprinzător care a marcat principalele etape în evoluţia şcolii, precum şi rezultatele deosebite obţinute cu elevii la toate disciplinele de învăţământ, mulţumind tuturor factorilor prezenţi – Primăria, Inspectorat, părinţi, sponsori pentru sprijinul acordat şcolii, precum şi cadrelor didactice care nu pregetă în munca lor.
Gânduri frumoase au fost adresate de domnul Primar Valeriu Vişoiu şi de doamna inspector Oana Pleşa, care de asemenea au subliniat evoluţia pozitivă a şcolii şi rolul extraordinar al cadrelor didactice, nu numai în ridicarea nivelului la învăţătură şi disciplină al elevilor, ci şi în întreaga viaţă social-culturală a comunei.
La urmă a luat cuvântul domnul COSTEA HARITON, descendent al familiei Hariton, care s-a arătat deosebit de bucuros de prezenţa sa la această minunată iniţiativă a fiilor satului de a-şi venera înaintaşii, pe cei care au lăsat o dâră în urma lor pe aceste meleaguri. A donat şcolii o importantă sumă şi a asigurat şcoala de sprijinul său permanent în viitor. Reprezentanţii Dacia Revival au apreciat în mod deosebit contribuţia cadrelor didactice a Consiliului de administraţie a şcolii, a Primăriei Săhăteni Buzău la propăşirea sătenilor săi.
De fapt, unul din fii satului, actualmente profesor de istorie al şcolii, domnul Tibi Coman a realizat monografia şcolii şi a atras sponsorii care sunt mereu alături de noi : Primăria Săhăteni,Domeniile Franco-Române, Cramele Prahova, Comoara din Pivniţă, Vintera Săhăteni, Fontana Di Vino, Italian Style Building, Steel Enginering System, Fico Agrisip, Agrocom Holding.
Şi , ca la orice sărbătoare, n-a lipsit programul artistic susţinut de elevii şi „grădinarii” – program deosebit de înălţător coordonat cu multă măiestrie de cadre didactice profesioniste, evidenţiindu-se profesorul Andrei Cătălin (cor şi muzică), profesor Mihalcea Ioana (teatru), profesor Călin Mihaela (dans).
De altfel, nu întâmplător, micuţii elevi de la Şcoala Istriţa de Jos, în anul 2009 la Congresul Internaţional de dacologie de la Bucureşti dedicat marelui poet român Mihai Eminescu, au obţinut locul I pe ţară şi trofeul, coordonaţi de profesorul de muzică, domnul Andrei Cătălin.

Pata de culoare au constituit-o „grădinarii”, cei mai mici şcolari care au încântat publicul cu inocenţa şi drăgălăşenia specifică vârstei, coordonaţi de educatoarea Rădan Elena.
Spectacolul, că spectacol în toată puterea cuvântului a fost, s-a încheiat cu recitalul deja cunoscutului artist popular – Petcu Alexandru – elev la Seminarul teologic „Chesarie Episcopul” din Buzău, cu cântece autentice din zona Buzăului, dar şi din repertoriul regretatului Liviu Vasilică.
Şi … ca orice sărbătoare a fost „sfinţită” cu un vin roşu de Săhăteni cum numai aici poate fi găsit, alături de cele mai alese bucate, tradiţionale, specifice.
Totul s-a derulat într-o atmosferă de dăruire totală, de bună dispoziţie şi încredere într-un viitor mai bun.
Să dea DOMNUL ca pretutindeni, pe toate plaiurile româneşti, să crească asemenea valori inestimabile care să creeze un destin mai bun neamului românesc, acestui popor harnic şi binecuvântat, aceasta „GRĂDINA A MAICII DOMNULUI”.

Prof. Andrei Cătălin

JOCUL DIDACTIC IN ORELE DE MATEMATICĂ

În activitatea de fiecare zi a copilului jocul ocupă locul preferat. Aşa cum adultul se simte împlinit prin munca sa, copilul se simte mare prin succesele sale ludice.
A ne întreba de ce pentru copil, aproape orice activitate este joc, înseamnă a ne întreba de ce este copil.
Cunoscând locul pe care îl ocupă jocul în viaţa copilului, este uşor de înţeles eficienţa folosirii lui în procesul instructiv educativ.
Elementele de joc, încorporate în lecţie, garantează captarea atenţiei elevilor pe tot parcursul activităţii didactice şi înlătură plictiseala, considerată „păcatul de moarte al predării” (Herbart).
Jocul este şi un mijloc eficient de educaţie: disciplinează fără constrângere pe jucător atât sub aspectul desfăşurării acţiunilor obiective, cât şi sub raportul comportamentului social.
Pentru folosirea jocului didactic ca metoda în activitatea de predare – învăţare, la clasele primare, învăţătorul trebuie să dea dovadă de răbdare, perseverenţă, tact pedagogic şi înţelegerea psihicului fiecărui elev. Învăţătorul trebuie să se bazeze pe stările afective ale elevilor,pe interesul şi dragostea pe care elevii o manifestă faţă de şcoală, de materiile studiate, de colegi, pentru ca ei să participe activ la însuşirea cunoştinţelor.
Jocul didactic este una din cele mai accesibile forme de activitate datorită originalităţii sale specifice şi umane: împletirea strânsă a jocului cu activitatea; îmbinarea elementelor de joc cu sarcina didactică. Orice sarcină didactică, în aparenţă greoaie, aridă, poate fi rezolvată prin joc, dacă acesta întruneşte formele cele mai accesibile şi atractive pentru copii. De exemplu, predarea formelor geometrice, a dimensiunilor, a noţiunilor spaţiale şi temporale este în general, dificilă. Inclusă în joc, predarea se realizează cu deosebită uşurinţă, iar cunoştinţele sunt mult mai temeinice.
De asemenea, orice joc didactic presupune existenţa unor reguli, care să ordoneze ritmul şi ansamblul acţiunilor ce urmează a fi efectuate. Pentru copiii de 7-8 ani, jocul devine mai interesant atunci când regulile sunt mai grele, când cer un anumit efort de gândire. Pentru că jocul didactic matematic apare în programul întregii activităţi la disciplina matematică, atât ca activitate cu întreaga clasă de elevi, cât şi cu fiecare elev în mod independent, acesta realizează o continuitate între activitatea de joc şi cea de învăţare. Pentru acest lucru învăţătorul trebuie să asigure o concordanţă între tema jocului şi materialul didactic existent, să se folosească cuvântul-ca mijloc de îndrumare prin: întrebări, răspunsuri, explicaţii, aprecieri. Prin joc, copilul se aventurează în necunoscut. Încercând să vadă cât poate să construiască un anumit obiect, câte lucruri sau obiecte să aşeze, el verifică până la cât ştie să numere. Curiozitatea şi gândirea care-l stimulează în joc sunt parte integrantă din plăcerea de a învăţa. După felul cum se joacă un copil, putem să observăm dacă este mai inventiv, mai dinamic, dacă poate sau nu să surprindă soluţii noi.
În concluzie, din punct de vedere educativ, trebuie să fie asigurată o justă proporţionare a jocului cu munca, elementul distractiv cu efortul fizic şi intelectual. Deşi jocul este o activitate fundamentală, la clasele I-IV, totuşi ea se îmbină cu anumite forme de muncă intelectuală accesibile acestei vârste. Îmbinarea judicioasă a elementelor de joc cu cele de învăţare constituie un mijloc important de pregătire psihologică a elevului în şcoală. Desfăşurarea eficientă a jocului didactic presupune respectarea unor cerinţe de ordin metodologic din care amintesc:
• organizarea jocului presupune asigurarea unui cadru adecvat în funcţie de particularităţile jocului ce urmează să se desfăşoare, de materialul didactic utilizat;
• introducerea în joc constă în captarea atenţiei elevilor, crearea unei atmosfere favorabile desfăşurării jocului;
• materialul didactic folosit trebuie să corespundă temei jocului, să fie accesibil elevilor, să fie clar, atractiv, vizual pentru toţi elevii;
• anunţarea titlului jocului şi a scopului acestuia se face scurt şi sugestiv;
• familiarizarea elevilor cu jocul este o etapă hotărâtoare pentru desfăşurarea ulterioară a jocului; prin familiarizarea elevilor cu jocul se trezeşte interesul pentru joc, se creează o atmosferă relaxantă, de bună dispoziţie, favorabilă performanţelor şi se prezintă sarcina, regulile şi elementele de joc;
• executarea jocului de probă va fi făcută întâi de învăţător apoi de elevi şi se vor face precizări asupra regulilor, succesiunii etapelor jocului, modului de rezolvare a sarcinilor;
• desfăşurarea propriu-zisă a jocului este momentul principal al activităţii; desfăşurarea jocului şi obţinerea performanţei de către elevi relevă gradul de înţelegere al jocului, nivelul însuşirii cunoştinţelor vehiculate în joc, gradul de îndeplinire a sarcinilor, gradul de respectare a regulilor, activizarea tuturor elevilor în funcţie de posibilităţile lor, îmbinarea elementelor de joc cu sarcinile didactice;
• eficientizarea jocului didactic necesită conceperea a 1-2 variante, după ce toţi elevii au realizat sarcinile din jocul propriu-zis;
• în încheierea jocului didactic se fac aprecieri finale asupra desfăşurării jocului.

În condiţiile şcolarizării copiilor de la vârsta de şase ani se impune o exigenţă sporită în ceea ce priveşte dozarea ritmică a predării cunoştinţelor elevilor mai ales în primele patru clase. Ţinând seama de puterea lor de concentrare la această vârstă , de nevoia de varietate şi de mişcare în activitatea şcolară, lecţia de matematică trebuie completată sau intercalată cu jocuri didactice cu conţinut matematic, cu suficiente elemente de joc.
În general, un exerciţiu sau o problemă de matematică poate deveni joc didactic matematic dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
- realizează un scop şi o sarcină didactică din punct de vedere matematic;
- foloseşte elemente de joc în vederea realizării sarcinii propuse, cum sunt întrecerea individuală sau pe grupe de elevi;
- recompensarea rezultatelor bune şi penalizarea greşelilor comise de către cei antrenaţi în rezolvarea exerciţiilor sau a problemelor propuse;
- foloseşte un conţinut matematic accesibil, atractiv şi recreativ, prin forma de desfăşurare, prin materialul didactic ilustrativ etc.;
- utilizează reguli de joc, cunoscute anticipat şi respectate de către elevi.
Jocurile didactice îmbrăcând o formă atractivă, trezesc interesul şcolarului pentru îndeplinirea sarcinii didactice şi întreţin efortul necesar executării lui. Ele se pot executa în multiple variante. Variantele pot cuprinde sarcini asemănătoare, diferenţa fiind dată de gradul de dificultate în funcţie de vârsta sau nivelul de cunoştinţe.
Astfel jocurile pot fi : cu explicaţie şi exemplificare, cu explicaţie,dar fără exemplificare, fără explicaţie, cu simplă enunţarea sarcinii.
Dacă un joc se repetă într-o altă formă pentru a se elimina plictiseala şi monotonia , poate fi mărit gradul de dificultate, fără a diminua atractivitatea, fără să devină obositor.
Jocurile didactice pot fi folosite şi ca testări prin care învăţătorul să-şi dea seama de calitatea cunoştinţelor pe care le posedă elevul la un moment dat, de gradul de însuşire a unei deprinderi sau de nivelul de dezvoltare a unor procese psihice.
Jocurile matematice pot fi clasifica astfel:
- în funcţie de scopul şi sarcina didactică pot fi împărţite în: jocuri didactice ca jocuri de sine stătătoare, jocuri didactice ca momente propriu-zise ale lecţiei, jocuri didactice în completarea lecţiei, intercalate sau la final, jocuri didactice pentru aprofundarea însuşirii cunoştinţelor specifice unui capitol.
- în funcţie de aparatul formativ pot fi clasificate în :jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de analiză (ex. Completează şirul) , jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de sinteză (jocurile numerice predate în cadrul operaţiilor cu numere naturale), jocuri matematice pentru dezvoltarea capacităţii de a efectua comparaţii (dintre jocurile numerice putem aminti pe cele pentru recunoaşterea semnelor de ,,=”, ,,< “, ,,> “) jocurile pentru dezvoltarea capacităţii de abstractizare şi generalizare (jocurile de compunere a numerelor naturale în concentrul 0 – 10), jocuri didactice pentru dezvoltarea perspicacităţii.
Jocul didactic poate fi introdus în orice moment al lecţiei în care observăm starea de oboseală, când atenţia nu mai poate fi captată prin alte mijloace didactice sau pot fi organizate lecţii-joc, în care jocul să domine urmărind fixarea cunoştinţelor, fixarea şi sistematizarea acestora.
Inclus inteligent în structura lecţiei, jocul didactic matematic poate să satisfacă nevoia de joc a copilului, dar poate în acelaşi timp să uşureze înţelegerea, asimilarea cunoştinţelor matematice în formarea unor deprinderi de calcul matematic realizând o îmbinare între învăţare şi joc.
Doar la auzul îndemnului ,, Hai să ne jucăm ! “, copilul tresare de bucurie, devine mai atent, mai activ, mai interesat de activitatea ce o va desfăşura, neştiind, practic, că prin joacă el va învăţa de fapt, va sistematiza ori îşi va consolida cunoştinţele.
Am aplicat în orele de matematică şi au avut un real succes, cu implicaţii pozitive asupra copiilor, jocuri matematice precum : rebusul matematic (în verificarea cunoştinţelor, în munca independentă, pe grupe sau colectivă ) ghicitorile matematice, jocuri pentru recunoaşterea semnelor de relaţie, pătrate magice, jocuri pentru formarea unui număr, jocul verificării, labirinturile şi poveştile matematice.
În şcoală orice exerciţiu sau problemă poate deveni joc dacă se precizează sarcinile de rezolvat şi scopul urmărit, dacă se creează o atmosferă deconectantă, trezind elevilor interesul, spiritul de concurenţă şi de echipă.

1. Chateau, J.- Copilul şi jocul, E.D.P. Bucureşti, (f.a.), cap. Rolul pedagogic al jocului.
2. Şchiopu, U. (coordonator - Probleme psihologice ale jocului şi distracţiilor, E.D.P. Bucureşti, 1970

Instit. Asproiu Anina

CE ESTE ANPCDEFP?

Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale este o instituţie publică, aflată în subordinea MECTS, ce a luat fiinţă în anul 2005 prin fuzionarea Agenţiei Naţionale Socrates şi a Centrului Naţional pentru Programe de Formare Profesională Leonardo da Vinci.
De ce este important pentru noi, dascălii, să ştim cât mai multe despre această instituţie?
ANPCDEFP facilitează accesul la alternative europene de învăţare continuă şi activă (dacă vreţi să aflaţi mai multe, faceţi clic aici)
De o astfel de oportunitate am beneficiat şi eu în anul şcolar 2008-2009, când am aplicat pentru un grant pentru mobilităţi de formare continuă Comenius.
Trainingul cu tema Stars under the Cobblestones: multi-cultural skills for teachers and trainers s-a desfăşurat în perioada 27 martie 2009-1 aprilie 2010 în Bad Aussee, Austria, organizatoarea lui fiind The Business Club, Australia.

OBIECTIVELE TRAININGULUI:
1. Formarea persoanelor implicate în educaţia formală şi non-formală a adulţilor în aria competenţelor interculturale şi a celor comune identităţii europene.
2. Dobândirea de către participanţii la curs a unor cunoştinţe de bază privind competenţe specifice legate de învăţarea interculturală şi învăţarea într-un mediu multicultural.
3. Promovarea predării unor limbi mai puţin cunoscute la nivel european (în cazul sesiunii nr. 8 a fost vorba de limba daneză).

Pentru a afla mai multe despre acest training, dar şi despre cum puteţi aplica pentru o astfel de oportunitate de formare, faceţi click aici.

Prof. pt. înv. primar, Romica Andrei, Şcoala cu clasele I-VIII "Episcop Dionisie Romano", Buzău

HAI LA TEATRU!

“HAI LA TEATRU!”

De ce teatru?
„Hai la teatru!” este o invitaţie pentru cei care doresc să-şi petreacă timpul într-un mod plăcut. Este un îndemn pentru toţi cei care nu au înţeles încă faptul că spiritul nostru are nevoie de această experienţă, pentru a se dezvolta frumos, armonios, complex.
Experienţa de spectator la teatru sau operă nu este una pasivă, ca atunci când vezi un film. Între toţi cei implicaţi, de la scenarişti, actori, până la oamenii din public, există o conexiune pe care deseori am resimţit-o, ca spectator. Actorul joacă pentru public, se străduieşte să devină unul şi acelaşi cu rolul său şi este răsplătit cu atenţie, linişte, râsete sau emoţii, aplauze şi respect.
La teatru ai posibilitatea prin imaginaţie să îţi depăşeşti limitele şi să crezi că îţi poţi realiza toate dorinţele şi visele. Este ca şi cum pătrunzi într-o lume paralelă în care vezi cum e să fii altfel, să ai o altă viaţă. E vorba de „catharsis” – termen prin care Aristotel desemna efectul „purificator” al artei, rolul acesteia de a-l elibera pe om de pasiunile josnice.
De ce opţional de artă dramatică?
Deseori, în postura de spectator m-am simţit ca într-o călătorie în care am avut diverse experienţe de cunoaştere. Atunci când tema piesei mi-a permis, m-am gândit de fiecare dată cum să folosesc anumite idei sau modalităţi de sugestie a unui lucru la clasă, cu copiii, pentru a-i învăţa să se bucure de frumos, pentru a le arăta cum să privească dincolo de aparenţe şi cum să facă din realitatea lor una mereu vie şi interesantă.
Aşa a luat naştere ideea alegerii unui opţional de artă dramatică.
„Hai la teatru!” devine astfel şi numele acestei discipline transcurriculare. În continuare am să argumentez alegerea pe care am făcut-o şi am să prezint şi câteva concluzii care s-au conturat după mai mulţi ani în care am desfăşurat la clasă activităţi specifice.
Argument
În contextul actual în care explozia tehnologică şi informaţională impune schimbări rapide în societate şi în viaţa noastră, individul trebuie să înveţe să se adapteze rapid acestora şi să facă faţă oricăror provocări. Pentru aceasta însă îi sunt necesare calităţi cum ar fi spontaneitate, intuiţie, toleranţă, abilităţi de comunicare, inteligenţă şi încredere în sine. Sistemul de învăţământ însuşi se transformă căutând să răspundă cerinţelor actuale.
Formarea omului se dezvăluie ca o experienţă estetică, iar educaţia devine arta dedublării pedagogice. Competenţele elevilor ce se doresc a fi formate în şcoală sunt accentuate atât prin disciplinele obligatorii, prin atitudinea fiecărui dascăl, cât şi prin opţionalele pentru care se optează.
Şi cum teatrul este cel care “ţine lumii oglinda în faţă”, alegerea unui opţional de iniţiere în lumea spectacolului este potrivit pentru a pregăti copiii să răspundă unor situaţii reale neprevăzute sau dificile.
Iniţiativa, creativitatea şi cooperarea elevilor vor fi încurajate de profesorul care este în acelaşi timp regizor, scenarist, actor, prieten, dar şi expert în comunicare.
Spiritul copiilor, prin natura sa, iubeşte spontaneitatea şi urăşte constrângerea. Opţionalul “Hai la teatru!” este o oportunitate în plus pentru ca elevii să-şi poată dezvolta potenţialul personal.
Arta în general şi arta dramatică în special contribuie la formarea unor personalităţi armonioase, puternice, la educarea gândirii reproductive, a inteligenţei, creativităţii, spontaneităţii.
Ei îşi perfecţionează totodată abilităţile caracteristice unor discipline diverse. Sunt implicate astfel aptitudini actoriceşti, dar şi cele corelate actoriei (desen, dans, muzică, educaţie fizică, abilităţi practice).
Prin această activitate se creează cadrul favorabil exprimării libere a tuturor copiilor, este stimulat spiritul de echipă, toleranţa, copiii învaţă să se adapteze la cerinţele scenei şi publicului, câştigând cu timpul o atitudine degajată, lipsită de emoţii şi vor fi educaţi ca spectatori.
Totodată, prin studierea sau interpretarea unor adaptări după texte din literatura românească sau universală, vor învăţa să aprecieze creaţiile literare, îşi vor dezvolta gustul pentru lectură, vor realiza o comunicare mai bogată , mai nuanţată, mai expresivă.
Ce poate face un „mic actor”?
În ceea ce priveşte organizarea activităţilor şi conţinuturile propuse, acestea nu se limitează numai la memorarea, reproducerea sau interpretarea unor fragmente din literatura copilăriei, cum s-ar putea crede.
Sunt ore în care elevii învaţă despre concepte specifice artei dramatice, ore în care au de creat costume din hârtie creponată sau materiale reciclabile, ore de confecţionare a unor marionete şi crearea unor scurte roluri/dialoguri pentru acestea.

Au conceput individual sau în echipe afişe pentru diferite scenete, au muncit împreună pentru realizarea unor programe artistice (fiind astfel responsabilizaţi şi obişnuiţi cu ideea unui proiect) pe care să le prezinte în faţa altor colegi sau în faţa părinţilor.
În majoritatea orelor au loc scurte momente de exerciţii specifice: de dicţie, de pantomimă, de improvizaţie, de atenţie, de expresivitate, de creaţie sau joc de rol.
Concluzii
Experienţa anterioară mi-a demonstrat că elevii participă cu plăcere şi interes la un astfel de opţional. Nici nu ar avea cum să fie altfel, aş spune eu, pentru că, dacă e să ţinem seamă de ceea ce spunea L. Blaga, înţelepciunea şi iubirea copilului e jocul. Prin activităţile propuse, elevii au impresia că se joacă. Ei se bucură, se implică sunt curioşi, întreabă sau observă, învaţă tot ceea ce dorim noi, dascălii, însă fără a se simţi obligaţi, fără a simţi povara unor lucruri impuse.
Am avut plăcuta surpriză să constat că şi cei mai timizi copii se implică şi îşi joacă rolul cât pot de bine, gesticulând corespunzător, vorbind tare şi hotărât. Este un prim pas către o mai bună socializare. Teatrul înseamnă şansa fiecăruia de a se exprima.
De asemenea, elevi care nu aveau o participare deosebită la ore şi nici rezultate foarte bune la alte discipline, în urma unor activităţi realizate în cadrul opţionalului la care au participat cu interes, au devenit mai activi. Adaptând texte din literatura pentru copii, memorându-le şi observând cum sunt interpretate de către colegi, au dobândit un plus de cunoştinţe de limba şi literatura română.
Vizionând filmări de la serbările la care au participat, fiecare a avut şansa autoevaluării. Orice copil e în acelaşi timp actor, spectator şi membru al unui juriu, învăţând să aprecieze just reprezentaţia altora.
Ca spectatori, am avut ocazia să îi evaluez atât în sala de clasă, unde au privit atenţi şi cu răbdare, spectacolul oferit de colegi, deşi asistaseră de nenumărate ori la repetiţii, cât şi în sala Teatrului „George Ciprian”, unde aşteaptă cu emoţii începerea fiecărei piese şi o urmăresc cu interes până la final.
Opţionalul „Hai la teatru!” este aşadar o oportunitate de a păstra spiritul viu, de a sădi în sufletul copiilor bucuria de a trăi, dragostea de artă şi frumos, iubirea de oameni şi toleranţa faţă de cei care sunt altfel, dar mai presus de toate de a forma acel copil cu zâmbetul curat şi ochii plini de uimire, care va deveni un adevărat om.
Instit. Karina Nencu, Şc. cu cl. I-VIII „Cpt. Av. Mircea T. Bădulescu” - Buzău