“HAI LA TEATRU!”
De ce teatru?
„Hai la teatru!” este o invitaţie pentru cei care doresc să-şi petreacă timpul într-un mod plăcut. Este un îndemn pentru toţi cei care nu au înţeles încă faptul că spiritul nostru are nevoie de această experienţă, pentru a se dezvolta frumos, armonios, complex.
Experienţa de spectator la teatru sau operă nu este una pasivă, ca atunci când vezi un film. Între toţi cei implicaţi, de la scenarişti, actori, până la oamenii din public, există o conexiune pe care deseori am resimţit-o, ca spectator. Actorul joacă pentru public, se străduieşte să devină unul şi acelaşi cu rolul său şi este răsplătit cu atenţie, linişte, râsete sau emoţii, aplauze şi respect.
La teatru ai posibilitatea prin imaginaţie să îţi depăşeşti limitele şi să crezi că îţi poţi realiza toate dorinţele şi visele. Este ca şi cum pătrunzi într-o lume paralelă în care vezi cum e să fii altfel, să ai o altă viaţă. E vorba de „catharsis” – termen prin care Aristotel desemna efectul „purificator” al artei, rolul acesteia de a-l elibera pe om de pasiunile josnice.
De ce opţional de artă dramatică?
Deseori, în postura de spectator m-am simţit ca într-o călătorie în care am avut diverse experienţe de cunoaştere. Atunci când tema piesei mi-a permis, m-am gândit de fiecare dată cum să folosesc anumite idei sau modalităţi de sugestie a unui lucru la clasă, cu copiii, pentru a-i învăţa să se bucure de frumos, pentru a le arăta cum să privească dincolo de aparenţe şi cum să facă din realitatea lor una mereu vie şi interesantă.
Aşa a luat naştere ideea alegerii unui opţional de artă dramatică.
„Hai la teatru!” devine astfel şi numele acestei discipline transcurriculare. În continuare am să argumentez alegerea pe care am făcut-o şi am să prezint şi câteva concluzii care s-au conturat după mai mulţi ani în care am desfăşurat la clasă activităţi specifice.
Argument
În contextul actual în care explozia tehnologică şi informaţională impune schimbări rapide în societate şi în viaţa noastră, individul trebuie să înveţe să se adapteze rapid acestora şi să facă faţă oricăror provocări. Pentru aceasta însă îi sunt necesare calităţi cum ar fi spontaneitate, intuiţie, toleranţă, abilităţi de comunicare, inteligenţă şi încredere în sine. Sistemul de învăţământ însuşi se transformă căutând să răspundă cerinţelor actuale.
Formarea omului se dezvăluie ca o experienţă estetică, iar educaţia devine arta dedublării pedagogice. Competenţele elevilor ce se doresc a fi formate în şcoală sunt accentuate atât prin disciplinele obligatorii, prin atitudinea fiecărui dascăl, cât şi prin opţionalele pentru care se optează.
Şi cum teatrul este cel care “ţine lumii oglinda în faţă”, alegerea unui opţional de iniţiere în lumea spectacolului este potrivit pentru a pregăti copiii să răspundă unor situaţii reale neprevăzute sau dificile.
Iniţiativa, creativitatea şi cooperarea elevilor vor fi încurajate de profesorul care este în acelaşi timp regizor, scenarist, actor, prieten, dar şi expert în comunicare.
Spiritul copiilor, prin natura sa, iubeşte spontaneitatea şi urăşte constrângerea. Opţionalul “Hai la teatru!” este o oportunitate în plus pentru ca elevii să-şi poată dezvolta potenţialul personal.
Arta în general şi arta dramatică în special contribuie la formarea unor personalităţi armonioase, puternice, la educarea gândirii reproductive, a inteligenţei, creativităţii, spontaneităţii.
Ei îşi perfecţionează totodată abilităţile caracteristice unor discipline diverse. Sunt implicate astfel aptitudini actoriceşti, dar şi cele corelate actoriei (desen, dans, muzică, educaţie fizică, abilităţi practice).
Prin această activitate se creează cadrul favorabil exprimării libere a tuturor copiilor, este stimulat spiritul de echipă, toleranţa, copiii învaţă să se adapteze la cerinţele scenei şi publicului, câştigând cu timpul o atitudine degajată, lipsită de emoţii şi vor fi educaţi ca spectatori.
Totodată, prin studierea sau interpretarea unor adaptări după texte din literatura românească sau universală, vor învăţa să aprecieze creaţiile literare, îşi vor dezvolta gustul pentru lectură, vor realiza o comunicare mai bogată , mai nuanţată, mai expresivă.
Ce poate face un „mic actor”?
În ceea ce priveşte organizarea activităţilor şi conţinuturile propuse, acestea nu se limitează numai la memorarea, reproducerea sau interpretarea unor fragmente din literatura copilăriei, cum s-ar putea crede.
Sunt ore în care elevii învaţă despre concepte specifice artei dramatice, ore în care au de creat costume din hârtie creponată sau materiale reciclabile, ore de confecţionare a unor marionete şi crearea unor scurte roluri/dialoguri pentru acestea.
„Hai la teatru!” este o invitaţie pentru cei care doresc să-şi petreacă timpul într-un mod plăcut. Este un îndemn pentru toţi cei care nu au înţeles încă faptul că spiritul nostru are nevoie de această experienţă, pentru a se dezvolta frumos, armonios, complex.
Experienţa de spectator la teatru sau operă nu este una pasivă, ca atunci când vezi un film. Între toţi cei implicaţi, de la scenarişti, actori, până la oamenii din public, există o conexiune pe care deseori am resimţit-o, ca spectator. Actorul joacă pentru public, se străduieşte să devină unul şi acelaşi cu rolul său şi este răsplătit cu atenţie, linişte, râsete sau emoţii, aplauze şi respect.
La teatru ai posibilitatea prin imaginaţie să îţi depăşeşti limitele şi să crezi că îţi poţi realiza toate dorinţele şi visele. Este ca şi cum pătrunzi într-o lume paralelă în care vezi cum e să fii altfel, să ai o altă viaţă. E vorba de „catharsis” – termen prin care Aristotel desemna efectul „purificator” al artei, rolul acesteia de a-l elibera pe om de pasiunile josnice.
De ce opţional de artă dramatică?
Deseori, în postura de spectator m-am simţit ca într-o călătorie în care am avut diverse experienţe de cunoaştere. Atunci când tema piesei mi-a permis, m-am gândit de fiecare dată cum să folosesc anumite idei sau modalităţi de sugestie a unui lucru la clasă, cu copiii, pentru a-i învăţa să se bucure de frumos, pentru a le arăta cum să privească dincolo de aparenţe şi cum să facă din realitatea lor una mereu vie şi interesantă.
Aşa a luat naştere ideea alegerii unui opţional de artă dramatică.
„Hai la teatru!” devine astfel şi numele acestei discipline transcurriculare. În continuare am să argumentez alegerea pe care am făcut-o şi am să prezint şi câteva concluzii care s-au conturat după mai mulţi ani în care am desfăşurat la clasă activităţi specifice.
Argument
În contextul actual în care explozia tehnologică şi informaţională impune schimbări rapide în societate şi în viaţa noastră, individul trebuie să înveţe să se adapteze rapid acestora şi să facă faţă oricăror provocări. Pentru aceasta însă îi sunt necesare calităţi cum ar fi spontaneitate, intuiţie, toleranţă, abilităţi de comunicare, inteligenţă şi încredere în sine. Sistemul de învăţământ însuşi se transformă căutând să răspundă cerinţelor actuale.
Formarea omului se dezvăluie ca o experienţă estetică, iar educaţia devine arta dedublării pedagogice. Competenţele elevilor ce se doresc a fi formate în şcoală sunt accentuate atât prin disciplinele obligatorii, prin atitudinea fiecărui dascăl, cât şi prin opţionalele pentru care se optează.
Şi cum teatrul este cel care “ţine lumii oglinda în faţă”, alegerea unui opţional de iniţiere în lumea spectacolului este potrivit pentru a pregăti copiii să răspundă unor situaţii reale neprevăzute sau dificile.
Iniţiativa, creativitatea şi cooperarea elevilor vor fi încurajate de profesorul care este în acelaşi timp regizor, scenarist, actor, prieten, dar şi expert în comunicare.
Spiritul copiilor, prin natura sa, iubeşte spontaneitatea şi urăşte constrângerea. Opţionalul “Hai la teatru!” este o oportunitate în plus pentru ca elevii să-şi poată dezvolta potenţialul personal.
Arta în general şi arta dramatică în special contribuie la formarea unor personalităţi armonioase, puternice, la educarea gândirii reproductive, a inteligenţei, creativităţii, spontaneităţii.
Ei îşi perfecţionează totodată abilităţile caracteristice unor discipline diverse. Sunt implicate astfel aptitudini actoriceşti, dar şi cele corelate actoriei (desen, dans, muzică, educaţie fizică, abilităţi practice).
Prin această activitate se creează cadrul favorabil exprimării libere a tuturor copiilor, este stimulat spiritul de echipă, toleranţa, copiii învaţă să se adapteze la cerinţele scenei şi publicului, câştigând cu timpul o atitudine degajată, lipsită de emoţii şi vor fi educaţi ca spectatori.
Totodată, prin studierea sau interpretarea unor adaptări după texte din literatura românească sau universală, vor învăţa să aprecieze creaţiile literare, îşi vor dezvolta gustul pentru lectură, vor realiza o comunicare mai bogată , mai nuanţată, mai expresivă.
Ce poate face un „mic actor”?
În ceea ce priveşte organizarea activităţilor şi conţinuturile propuse, acestea nu se limitează numai la memorarea, reproducerea sau interpretarea unor fragmente din literatura copilăriei, cum s-ar putea crede.
Sunt ore în care elevii învaţă despre concepte specifice artei dramatice, ore în care au de creat costume din hârtie creponată sau materiale reciclabile, ore de confecţionare a unor marionete şi crearea unor scurte roluri/dialoguri pentru acestea.
Au conceput individual sau în echipe afişe pentru diferite scenete, au muncit împreună pentru realizarea unor programe artistice (fiind astfel responsabilizaţi şi obişnuiţi cu ideea unui proiect) pe care să le prezinte în faţa altor colegi sau în faţa părinţilor.
În majoritatea orelor au loc scurte momente de exerciţii specifice: de dicţie, de pantomimă, de improvizaţie, de atenţie, de expresivitate, de creaţie sau joc de rol.
Concluzii
Experienţa anterioară mi-a demonstrat că elevii participă cu plăcere şi interes la un astfel de opţional. Nici nu ar avea cum să fie altfel, aş spune eu, pentru că, dacă e să ţinem seamă de ceea ce spunea L. Blaga, înţelepciunea şi iubirea copilului e jocul. Prin activităţile propuse, elevii au impresia că se joacă. Ei se bucură, se implică sunt curioşi, întreabă sau observă, învaţă tot ceea ce dorim noi, dascălii, însă fără a se simţi obligaţi, fără a simţi povara unor lucruri impuse.
Am avut plăcuta surpriză să constat că şi cei mai timizi copii se implică şi îşi joacă rolul cât pot de bine, gesticulând corespunzător, vorbind tare şi hotărât. Este un prim pas către o mai bună socializare. Teatrul înseamnă şansa fiecăruia de a se exprima.
De asemenea, elevi care nu aveau o participare deosebită la ore şi nici rezultate foarte bune la alte discipline, în urma unor activităţi realizate în cadrul opţionalului la care au participat cu interes, au devenit mai activi. Adaptând texte din literatura pentru copii, memorându-le şi observând cum sunt interpretate de către colegi, au dobândit un plus de cunoştinţe de limba şi literatura română.
Vizionând filmări de la serbările la care au participat, fiecare a avut şansa autoevaluării. Orice copil e în acelaşi timp actor, spectator şi membru al unui juriu, învăţând să aprecieze just reprezentaţia altora.
Ca spectatori, am avut ocazia să îi evaluez atât în sala de clasă, unde au privit atenţi şi cu răbdare, spectacolul oferit de colegi, deşi asistaseră de nenumărate ori la repetiţii, cât şi în sala Teatrului „George Ciprian”, unde aşteaptă cu emoţii începerea fiecărei piese şi o urmăresc cu interes până la final.
Opţionalul „Hai la teatru!” este aşadar o oportunitate de a păstra spiritul viu, de a sădi în sufletul copiilor bucuria de a trăi, dragostea de artă şi frumos, iubirea de oameni şi toleranţa faţă de cei care sunt altfel, dar mai presus de toate de a forma acel copil cu zâmbetul curat şi ochii plini de uimire, care va deveni un adevărat om.
Instit. Karina Nencu, Şc. cu cl. I-VIII „Cpt. Av. Mircea T. Bădulescu” - Buzău
În majoritatea orelor au loc scurte momente de exerciţii specifice: de dicţie, de pantomimă, de improvizaţie, de atenţie, de expresivitate, de creaţie sau joc de rol.
Concluzii
Experienţa anterioară mi-a demonstrat că elevii participă cu plăcere şi interes la un astfel de opţional. Nici nu ar avea cum să fie altfel, aş spune eu, pentru că, dacă e să ţinem seamă de ceea ce spunea L. Blaga, înţelepciunea şi iubirea copilului e jocul. Prin activităţile propuse, elevii au impresia că se joacă. Ei se bucură, se implică sunt curioşi, întreabă sau observă, învaţă tot ceea ce dorim noi, dascălii, însă fără a se simţi obligaţi, fără a simţi povara unor lucruri impuse.
Am avut plăcuta surpriză să constat că şi cei mai timizi copii se implică şi îşi joacă rolul cât pot de bine, gesticulând corespunzător, vorbind tare şi hotărât. Este un prim pas către o mai bună socializare. Teatrul înseamnă şansa fiecăruia de a se exprima.
De asemenea, elevi care nu aveau o participare deosebită la ore şi nici rezultate foarte bune la alte discipline, în urma unor activităţi realizate în cadrul opţionalului la care au participat cu interes, au devenit mai activi. Adaptând texte din literatura pentru copii, memorându-le şi observând cum sunt interpretate de către colegi, au dobândit un plus de cunoştinţe de limba şi literatura română.
Vizionând filmări de la serbările la care au participat, fiecare a avut şansa autoevaluării. Orice copil e în acelaşi timp actor, spectator şi membru al unui juriu, învăţând să aprecieze just reprezentaţia altora.
Ca spectatori, am avut ocazia să îi evaluez atât în sala de clasă, unde au privit atenţi şi cu răbdare, spectacolul oferit de colegi, deşi asistaseră de nenumărate ori la repetiţii, cât şi în sala Teatrului „George Ciprian”, unde aşteaptă cu emoţii începerea fiecărei piese şi o urmăresc cu interes până la final.
Opţionalul „Hai la teatru!” este aşadar o oportunitate de a păstra spiritul viu, de a sădi în sufletul copiilor bucuria de a trăi, dragostea de artă şi frumos, iubirea de oameni şi toleranţa faţă de cei care sunt altfel, dar mai presus de toate de a forma acel copil cu zâmbetul curat şi ochii plini de uimire, care va deveni un adevărat om.
Instit. Karina Nencu, Şc. cu cl. I-VIII „Cpt. Av. Mircea T. Bădulescu” - Buzău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.