CREAŢIE ŞI CREATIVITATE_înv. Carmen Oprea

Cercul de creaţie literară “Amiralii viselor”
Şcoala Stîlpu

Luminiţele copilăriei

Să fii prieten
Se sting suflările vântului
În negurile trecutului.
Se stinge sufletul meu
În noapte mereu …
S-a stins şi o stea:
E inima mea …
S-a stins de durere
Că nu pot avea ce ea cere .
De ce, oare de ce
Acum lumea e mai rece?
Poate că n-ar trebui să spun
Dar eu vă urez: Drum bun!
Drum bun! Spre ce?
Spre viaţa care trece .
Toţi suntem muritori,
Dar cu drept de visători .

Când viaţa ne va desparte
Cu toţi vom merge departe.
Oare cine-şi va aminti
Că odată şi noi am fost copii?
Copii, că am ştiut să glumim,
Să râdem şi prieteni să fim …
Copii, că viaţa ni se pare o bucurie
Şi nu ne întrebăm: Cum o să fie?
Cine-şi va aduce aminte
De aceste cuvinte?
Doar cei ce au vrut
SA FIM PRIETENI .
(Elena Cioc ~ cls. a VIII-a B)

Patria – mama

Se simte mirosul de grâne si de vii,
Râurile se prind despletite în zare,
Mierla cântă pe dealuri arămii,
Iar soarele răsare ca o chemare .
Suntem mai puternici decât am fost vreodată,
Suntem bogaţi, suntem inimă şi zbor .
Am făcut din Dunăre o vatră
Pentru fericirea copiilor din viitor .
Se ridică falnicii munţi ai ţării .
Acum, steaua noastră norocoasă ni se arată,
Suntem mai tineri ca neodihna mării,
Suntem mai puternici decât am fost vreodată .
(Falcă Violeta ~ clasa a VIII-a B)

Domnul Iisus

Colindă lumea-n lung şi-n lat,
Pe cei ce nu se ceartă, nu se bat .
El a venit în lume să ne-nveţe:
“Să faceţi fapte bune, nu tristeţe!”
El pentru noi s-a răstignit,
Ca să trăim ca El smerit .
(Sandu Ilie ~ cls. a III-a B)

Cocoşelul

Un cocoş striga cu fală:
- Măi, ce nepotriveală!
Uite, eu cât sunt de sus,
Pasări ca mine nu-s!

Dar de sus, din corcoduş,
Îi răspunde un guguştiuc:
- Te vezi mic, mic cât-un nod,
De la noi de-aici, din pod!

Cocoşelul îi răspunde:
- Cât un nod sunt? Unde?
Dar deodată, îl ia frigu':
- Cucuriguuu! Cucuriguuu!
( Antonio Cristea ~ cls. a IV-a B)

Dorul de mamă

Unii spun c-au înflorit perii,
Alţii zic c-au înfrunzit merii,
Doar dorul de casă
Nimeni n-a putut să-l vază .

Tot se duce mândrul dor
La căsuţa din pridvor
Şi se duce, tot se duce …
La măicuţa mea cea dulce .

Şi te văz maică bătrână
Torcând caierul de lână,
Şi te văz în prag râzând,
Nu te voi uita nicicând .
(Petruţa Miclea ~ cls. a IV-a B)

Iepuraşul

Iepuraşul,
Drăgălaşul,
Cum se scoală,
Strânge roua si se spală .

Ia o varză,
O mănâncă,
Şi mai ia vreo două încă,
Mai mustoase şi mai mari
Şi ia calea spre tufari .
(Cosmina Drăgoescu ~ grupa pregătitoare)

Poeziile mărului copt ~ Carmen Gabriela Oprea (înv. Şcoala Stîlpu)

De-as putea …

De-as putea
să mai mă nasc o dată râu,
rostogolindu-mă năvalnic peste vreme,
mereu alta, veşnic tot eu …
De-as putea
să mai mă nasc o dată râu .

De-aş putea
să mai mă nasc o dată copac,
să-mi simt ramurile sărutând pământul,
sub povara mugurilor, sub povara vântului …
De-aş putea
să mai mă nasc o dată copac .

De-aş putea
apune, făr-a şti vreodată c-am răsărit şi,
încolţind iarăşi prin mugurii mei,
să nu ştiu niciodată că, răsărind voi apune .
De-aş putea …

Aer cast

E-o lume plină de poveste,
A munţilor, cu-nalte creste,
Cu mit pastel de verde păduriu
Şi cu tăceri ca de pustiu ;
Norii parcă-s la ei acasă,
Pe stânci colţoase
Ceaţa o apasă,
Iar soarele mai jos, cuprinde
O-ntreagă viaţă şi aprinde
Făclii pe frunze rourate ;
Şi, pasul mi se pare greu
Înspre cetate ; dar urc
Cu inima-mpăcată
Că voi atinge crucea ridicată
În cinstea celora ca noi,
Care-au luptat
Şi-au devenit eroi ;
Mă mai opresc
Şi sufletu-mi deschid
Ca să adun tot aerul
Şi să-l inspir,
Dar mă cuprind emoţii,
Căci mă gândesc
Să-l respirăm cu toţii:
Chiar şi copiii şi nepoţii!
E aerul istoric şi curat,
Pe care cu osândă strămoşii l-au lăsat
Şi-n schimb, eu nu vă cer
Nimic, dar spun
Că-n orice munte, tainic
Bate un suflet de roman!

Invitaţie la ŞI …

Eu vă invit prieteni,
De vreţi, să fim colegi!
Şi-n viaţa asta cruntă
Să ne păstrăm întregi .

Şi, hai să fim prieteni,
Şi, hai să fim colegi,
Căci ura şi invidia
Sunt două cuvinte reci,
Goale pe dinăuntru,
Deci, în concluzie seci ;
Şi, hai să fim prieteni,
Şi, hai să fim colegi,
Căci Dumnezeu ne vede
Dacă ne spunem reci,
Şi condamnaţi la iad
Vom fi de-acum pe veci ;
Şi, hai să fim prieteni,
Şi, hai să fim colegi,
Urâtul şi cu răul
Să le-aruncăm în veci,
Lumina şi iubirea
Să nu mai poarte negi ;
Şi, hai să fim prieteni,
Şi, hai să fim colegi,
Şi, inima bucăţi, s-o împărţim
Chiar de n-avem prieteni,
Colegi, am vrea să fim! …
Căci după moarte
Viaţa n-o mai dregi,
Şi, hai să fim prieteni,
Şi, hai să fim colegi! …

Timp

Sunt călătorul
Gărilor fără de trenuri …
Duc pe umeri,
Asemeni vouă
O fărâmă de gravitate
Şi-n mână,
Valiza mea cu visuri .
Sunt călătorul
Peroanelor pustii …
Timpul,
Mă apropie de voi
Căci, tot privindu-vă,
Am început să vă semăn .

Adevărul

Dincolo de minciună si adevăr
ne păstrăm goi – meteahnă biblică,
gol ascuns de propria goliciune,
de ce mai există în afara fiinţei noastre,
ascunşi de nemişcarea aerului,
fiindcă ne vrem puri,
fiindcă suntem adevăraţi .
Mă reîntorc aici în ultimul refugiu
înainte de JUDECATA ;
nu mă priviţi cu ochi răi,
mai mult decât sunt nu am putut fi .
stau drept în faţa conştiinţelor voastre,
A MEA ŞI A VOASTRA,
curate şi tăioase,
dar mă închin gândurilor şi închipuirilor NOASTRE.